Cursuri si tarife

Preturi pentru valsul mirilor.

Preturi pentru cursuri de Salsa, Bachata si Kizomba.

Valsul mirilor:

Unul dintre cele mai frumoase momente din timpul nuntii este reprezentat de dansul mirilor.Valsul de deschidere trebuie sa fie unul special care sa capteze atentia tuturor invitatilor. O melodie preferata care se reflecte personalitatea voastra face minuni.

 

 

 Salsa:

Salsa este un amestec de ritmuri de origine latino si afro-caraibiana ca: danzon, mambo, rumba, guajira, charanga, cha cha cha si guaguanco.La nasterea si dezvoltarea sa se considera ca si-au adus contributia cubanezii, portoricanii si nord-americanii. Prin anii ‘60 gloria Mambo-ului era pe sfarsite. Era vremea pentru un nou stil, care avea sa prinda contur pe la sfarsitul anilor ’60. Tinerii au “respirat” Salsa. Adevarata recunoastere pe plan international a Salsa a avut loc in 1975, cand s-a organizat Latin NY Awards. Mass media a acordat ceremoniei cea mai mare atentie acordata vreodata unui eveniment legat de muzica latino. Dansul salsa este rezultatul unei atmosfere pline de interferente culturale. Schimbarile politice si culturale generate de revolutia lui Fidel Castro au facut ca principalii promotori ai fenomenului latino sa fie emigrantii portoricani. In New York traiau sute de mii. Astfel, ritmurile “Bomba” si “Plena”, din Puerto Rico, s-au contopit cu America de Nord si Cuba, cu aportul muzicienilor portoricani Cartijo si Ismael Rivera. “New York Latin Sound”, rezultatul unei atmosfere pline de interferente culturale, s-a nascut datorita emigrantilor din America Latina, care proveneau mai ales din Cuba, Puerto Rico, Republica Dominicana, Columbia, Venezuela. Acestia l-au botezat, in cele din urma, “Salsa”. Un designer la “Fania Allstars”, Izzy Sanabria a fost cel care a folosit cuvantul “Salsa” pentru a promova acest curent muzical, intuind potentialul mare de marketing al acestui cuvant in promovarea muzicii latino. Si-a capatat supranumele de “Mr. Salsa”.

 

Bachata:

Când bachata a aparut în anii 1960, era parte a unei importante subcategorii a muzicii de
chitara romantice deosebita de muzica de chitara folosita în primul rând pentru dans precum cubanezul Son sau Guaracha. Cel mai popular si raspândit gen de muzica romantica de chitara în acest secol, si cel care a avut cea mai mare influenta pentru dezvoltarea bachatei, a fost Bolero-ul cubanez (a nu se confunda cu Bolero-ul spaniol cu care nu este înrudit).
Înainte de dezvoltarea industriei dominicane si raspândirea mass-mediei, trio-urile si
cvartetele de chitara erau aproape indispensabile pentru o serie de evenimente recreative
precum petrecerile de duminica dupa-amiaza denumite „pasadias”si adunarile spontane care se tineu în curti, saloane sau în strada care erau cunoscute sub denumirea de
„bachatas”.Dictionarele de spaniola latino americana definesc cuvântul bachata ca desemnând distractie, voiosie, zaiafet, dar în Republica Dominicana, în adaos la calitatea emotionala a distractiei sugerata de dictionar, cuvântul se referea în mod special la adunari care includeau muzica, bautura si mâncare. Muzicienii care cântau bachata erau de obicei localnici, prieteni sau vecini ai gazdei, dar uneori, pentru ocazii speciale, veneu si cântareti reputati din teritorii mai departate.Petrecerile erau tinute de obicei sâmbata noapte si tineau pâna în zori când oaspetilor ramasi li se servea o supa traditionala, „sancocho”. Deoarece muzica cântata la aceste adunari era adesea produsa de chitara, muzica înregistrata între 1960 si 1970 de muzicieni de origine rurala a ajuns sa fie cunoscuta sub denumirea de bachata.
Dominicanii din clasele mai înstarite însa considerau ca aceste petreceri populare erau vulgare si înapoiate. Astfel, muzica de chitara cântata de muzicienii saraci din mediul rural a ajuns sa fie sinonima cu proasta calitate. Blamarea a cazut si asupra celor care ascultau o astfel de muzica, termenul „bachatero” folosit atât pentru muzicant cât si pentru ascultator fiind, în egala masura, desconsiderator.

 Kizomba:

Kizomba este unul dintre cele mai populare stiluri de dans, dar si de muzica, avand originea in Angola. Acest stil este un derivat al dansului traditional semba, cu muzica zouk si compas originare din insulele Antilele Franceze din Pacific. In aceasta baza, muzica Kizomba a devenit un gen modern de muzica, fiind combinat cu senzualitatea ritmului african. Spre deosebire de semba, muzica Kizomba este caracterizata de un ritm mai incet si, de obicei, romantic, adesea fiind cantat in portugheza. Acesta este un stil relativ nou aparut, datand din anii 1980-1990. Fiind un dans cu un ritm lent, dar senzual, este dansat in pereche, foarte lin si incet, cu o priza lejera. Datorita miscarilor de unduire a corpului in sus si in jos care trebuiesc executate, genunchii trebuie sa fie cat de cat flexibili. Influenta dansului Kizomba se poate simti si in restul tarilor vorbitoare de limba portugheza din restul Africii, insa si in Portugalia, datorita comunitatilor care au adus dansul cu ei si au ridicat cluburi axate pe acest stil muzical si de dans. De aici, Kizomba s-a extins si in restul Europei si apoi al Americii, bucurandu-se de o popularitate si apreciere foarte mare din partea populatiei albe, care parca au devenit vrajiti de acest dans frumos. In Angola, in perioada anilor 1950, exista expresia „Kizombadas”, care se referea la o petrecere, insa, pe atunci, nu exista nicio legatura cu vreun gen muzical sau de dans. Acest dans pare sa fi fost influentat de alte dansuri deja existente, precum semba, rebita, kabeluta, maringa si tango, in urma contactului dintre colonisti si populatia africana, desi si Kizombadas a influentat la randul ei, alte dansuri – de exemplu, semba moderna. In zilele noastre, Kizomba reprezinta un dans lent, cu puternice influente tango, diferind insa prin miscarile tipice ale corpului si rotirea bazinului fata-spate. Kizomba a devenit foarte populara si inca este in tari ca Angola, Guineea-Bisau, Mozambic, Brazilia, Guineea Ecuatoriala, Portugalia, iar, mai nou, in Belgia, Olanda, Franta si Luxemburg. Aceasta a fost promovata puternic in tarile francofone de persoane ca Jose N’dongala, care a si infiintat o academie independenta pentru invatarea acestui dans, „Kizombalove”. Incepand cu 2000, popularitatea dansului s-a extins si in Marea Britanie, fiind un dans adoptat de culturi diverse, care incearca sa invete cultura dansului Kizomba, astfel ca multe scoli de salsa si promotorii acestuia au inclus Kizomba in curriculum lor.